Ai simtit cum inima ti se rupe, literalmente, inauntrul tau? Cum parca cineva ti-o apuca si o intoarce si o tortureaza? Ca si cum extrage tot sufletul, si tot ce ramane este un gol? Pur si simplu un loc unde, candva, erau sentimentele tale?
Ai facut vreodata ceva, iar peste 30 de minute sa regreti total acel lucru? Si nu, nu e vorba de lucrurile banale, marunte, care pot avea sau nu efect, ci de acele actiuni ireversibile, acele lucruri pe care iti doresti sa nu le fi facut, sau sa le poti sterge..
Lucruri care, o data ce constientizezi ca le-ai facut, te distrug. Iti despart coastele si iti taie inima.
Lucruri ce au ranit si alte persoane. Gloante care au trecut prin corpul tau si celor apropiati tie si au lasat o urma, au intrat pe o parte si au iesit pe cealalta parte.. In urma carora, acum, a ramas doar rana, si senzatia de durere insuportabila in locul respectiv.
Curand, apare si o senzatie de singuratate si de neputinta. De neajutorare. Descurajare. Tristete. Dispret fata de viata si ceea ce ar trebui sau nu sa ofere ea. Regret. Dezamagire. Necunoscut. Dorinta. Speranta...
Stii, cand stai cu o foaie in fata, si trebuie sa scrii, si esti constient ca trebuie, dar pur si simplu NU poti.
Sau cand visezi, noaptea. Si totul e bine, ai senzatia de siguranta, si brusc se termina, te trezesti, si esti plasat in lumea reala, lumea asta in care totul e nesigur si aiurea, in care esti expus oricarui risc, in care poti intra in depresie sau poti fi fericit, in care ai de ales, de luat decizii. Decizii care poate nu te afecteaza doar pe tine, dar si pe ceilalti.
Decizii care iti pot ruina tot ceea ce ai incercat sa construiesti pana acum.
Si cand te gandesti...ca totul ar putea fi mult mai simplu..
Cum ar fi daca nu ar trebui sa invatam din propriile greseli? Daca am putea pur si simplu sa asimilam cunostintele si experienta altora, celor dinaintea noastra ..
Poate asa, lumea ar fi un loc mai bun.
Poate am reusi sa facem fata tuturor evenimentelor si tuturor situatiilor neplacute..
Poate...
No comments:
Post a Comment